Ads 468x60px

duminică, 31 mai 2015

Pe repezeală...

Sursa: aici



Ce se ascunde în spatele fugitivului răspuns: „Bine!”?

- Ce faci?
- Bine. Tu?
- Bine.


          În rutina zilnică, de multe ori întâlnesc această conversație. Nu știu de ce, dar personal, pentru acest scrut dialog, din nou, dau vina pe stilul de viață în care am ajuns să trăim; un stil permanent agitat, mincinos și rapid.
          Încă o dată mi-am permis să fac un ”experiment”, dacă-l pot numi așa. Am întrebat, din nou, câteva persoane (tineri în special) ce părere au despre acest răspuns fugitiv, iar răspunsurile au fost într-adevăr pe măsura așteptărilor mele. Pentru o mai bună înțelegere al acestui Bine fugitiv voi scrie răspunsurile care le-am primit din partea celor pe care i-am contactat.

  1.      Consider că în spatele fugitivului răspuns „Bine!” se ascunde o neîncredere în cel care adresează întrebarea, deoarece în acestă vreme în care trăim, nu mai iubim, nu mai simțim unii cu alții, nu mai avem încredere unii în alții... Cred că „Bine!” îi un fel de „Pace!”, salutul internațional din contextul bisericii.. Dăm pace, fără a avea pace! Consider că „bine” în contextul întrebării „ce faci?” este rezultatul egoismului care este la un apogeu înalt (adică cel întrebat nu dorește să se exteriorizeze, nu dorește să spună exact starea lui..)
  2.      Dacă toți am face ceea ce spunem, adică „bine” nu ar mai exista răul. În spatele cuvântului „bine” se pot ascunde multe greutăți, stări negative și de multe ori folosim cuvântul deoarece evităm să expunem starea din momentul respectiv. În altă ordine de idei, dacă privim cu atenție, folosim de multe ori cuvântul „bine” scris într-un mod sec pentru a evita conversația. Ei bine, când ești în regulă spiritual și fizic, ești fericit, iar atunci nu ai cum să răspunzi „bine” la întrebarea „ce faci?”
  3.      În spatele răspunsului acesta se pot ascunde multe lucruri, de cele mai multe ori nu pozitive și este însoțit și de un zâmbet oarecum fals, care ar trebui să arate, cât de cât, că este „bine”. În zilele noastre, acest „bine” este folosit la repezeală, oamenii neavând timp să se mai oprească unii cu alții să discute și să schimbe păreri. Deci „bine” ascunde lucruri care nu merg tocmai bine..
  4.      De cele mai multe ori răspunsul la întrebarea „ce faci?” preferăm să fie un simplu „bine” când, de fapt, nu e așa deloc, ci doar ascundem ceea ce defapt am vrea să arătăm și să spunem. Biblia ne învață să vorbim între noi cu cântări și cu psalmi.. Dumnezeu așează unele persoane lângă noi, nu pentru a avea cât mai mulți prieteni, ci pentru a ne ajuta prin simpla întrebare „ce faci?” , sperând ca această întrebare să rupă lanțul diavolului, care ne șoptește să nu ne deschidem sufletul. Dumnezeu să ne ajute să fim sinceri în primul rând cu noi și apoi cu cei cărora le pasă de noi!
  5.      Chiar ieri am întrebat pe o prietenă ce face și răspunsul a fost „bine”, dar nu era bine deloc, mărturisindu-mi apoi. Așa ne place nouă să susținem că suntem bine când defapt ne apasă niște stări și în loc să cerem ajutorul, noi, ne chinuim singuri.
  6.      Acest răspuns dat în grabă ascunde, de obicei, o stare de tristețe sau poate nepăsare. Nepăsare arătată față de cel care îți adresează întrebarea „ce faci?”. „Bine” este răspunsul tipil și general care, în fapt, ia fosrma unei minciuni. Când starea ta tinde spre deprimare, vorbele tale vor să ascundă acea stare cu care nu ne mândrim niciunul. Acest răspuns este ca o mască pe care ne-o punem pentru a ne ascunde sufletul.
  7.      Dacă aș defini într-un cuvânt acest minidialog, superficialitate s-ar numi el. Poate încolonarea la mersul societății, poate teama de dezamăgire sau poate nepăsarea..multe sunt motivele, puțini mai sunt cei ce caută profunzimea. Dumnezeu îndemna prin Ieremia la profunzime: Ieremia 29:13

          Se pare că au fost ceva persoane care au răspuns afirmativ la provocarea mea și observăm că toate aceste șapte răspunsuri sunt păreri comune. Nu sunt departe nici eu de ele. De multe ori răspund și eu cu „bine” pentru a scăpa de un dialog, de o situație, de o mărturisire ș.a. însă de când mi-am propus să scriu acest articol, am încercat să nu mai răspund simplu „bine” de fiecare dată, ci doar atunci când sunt într-adevăr bine. 
          Ne pierdem, ne răcim tot mai mult și încet, dar sigur ajungem la o stare în care să nu ne mai intereseze pe unii de alții (în direcția bună..pentru că acum tot mai mulți sunt interesați de vecinu cum să facă să-i omoare capra, că doară a mea e pe ducă..nu vreau să intru în polemica aceasta..). 
          Biblia ne învață și ne îndeamnă să întrebăm tot mai mult de sănătatea celor din jurul nostru și chiar să le urăm să aibe parte de sănătate. Voi lăsa câteva referințe, iar, mai apoi, voi încheia articolul cu câteva versuri aparținând lui Traian Dorz.

Geneza 43:27               Exod 18:7              Judecători 18:15               1 Samuel 17:22
                       Romani 16             2 Împărați 10:15                   Ezra 5:7

Poezia „Nu-i greu” scrisă de Traian Dorz se găsește aici (click)

Nu-i greu..

Sursa: aici




Nu-i greu...
Traian Dorz    





Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!

Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări.

Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.

Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.

Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.

Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
– Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
         Dar noi o facem prea puțin..   

joi, 21 mai 2015

Hristos S-a înălțat!



Ce învăț din înălțarea Domnului Isus Hristos?

          
       

          Toată lumea aștepta să mai vină o sărbătoare. Nu contează ce sărbătoare urmează, nu contează cât durează, nu contează motivul acesteia, ci singurul lucru care contează în mileniul agitației, vitezei și nesiguranței este să fie vacanță sau o plată triplă a salariului. Cum suntem noi? Oare începem să ne asemănăm tot mai mulți cu ceilalți? În inimile noastre, a celor care Îl mărturisesc pe Hristos, nu trebuie să fie sărbătoare doar în ziua stabilită de la-nceputul anului în calendar, ci în fiecare zi deoarece Hristos în noi nu reprezintă ceva trecător, ci este o nădejde binecuvântată a moștenirii slavei!
          După cum și alții au avut diverse păreri, vin și eu în rândul altora mai mari decât mine să scriu câteva cuvinte despre această minunată sărbătoare.
       
          Hristos nu Și-a terminat lucrarea atunci când S-a înălțat la cer, ci aceasta continuă deoarece stă acum la dreapta Tatălui și mijlocește pentru tine și pentru mine.
          Isus Hristos S-a înălțat la cer lăsându-mi o promisiune și anume faptul că S-a dus să pregăstească un loc pentru ca acolo unde este El să fiu și eu.
          Isus a fost urmărit de ucenici din momentul în care picioarele I s-au desprins de pământ până nu S-a mai văzut. Ucenicii au rămas cu ochii ațintiți spre Cer. De aici învăț faptul că privirea mea trebuie să fie tot timpul spre Cer pentru a privi după Hristos, având în inimă dorința de la striga: Maranata!
          Isus nu a plecat la Tatăl lăsându-ne de izbeliște, ci a lăsat pe Mângâietorul pentru a fi cu noi în fiecare moment din viață până ne vom întâlni din nou cu Cel care a fost vrednic să rupă pecețile cărții, iar noi să-I putem fi martori până la marginile pământului.
          Prin faptul că S-a lăsat văzut atunci când S-a ridicat spre cer, credința mea se întărește în faptul că așa cum ucenicii L-au văzut, așa Îl voi vedea și eu când se va coborî în acelați fel după cum a urcat.

          Pe lângă cele scrise mai sus, ca o concluzie, aș dori să las câteva versuri care le-am găsit pe un site creștin:
Domnul Isus Se va întoarce
Curând, aşa cum S-a-nălţat.
Ferice de acel ce face
Cum Domnul Său l-a învăţat!
                      (Pavel Mariana Florica)                                        

marți, 19 mai 2015

Jurnal...

Sursa: aici


Oamenii simpli cu o inimă mare



          Nu am mai scris pe blog deoarece zilele trecute am fost împreună cu un frate iubit de mine, dar mai mult de atât, un om iubit de Dumnezeu, în zona Olteniei. Am slujit împreună cu fratele Gelu Boantă în două localități: Negomir și Mătăsari. Cuvântul Domnului a fost Cel care a pătruns în inimile ascultătorilor. Domnul ne-a surprins într-un mod plăcut, dar nici diavolul nu a stat nepăsător. 
     
Negomir
          Am întâlnit oameni plini de dragostea care se simțea că nu are altă sursă decât Hristos. În localitatea Negomir am rămas peste noapte. Mi-am dat seama că sunt mult mai binecuvântat decât -am gândit vreodată. Dar așa suntem noi, oamenii...ne place să ne comparăm doar cu cei care au mai mult și uităm să ne comparăm cu cei care nu au. Diavolul a trimis chiar în biserică oameni care să tulbure într-un fel sau altul. A încercat diavolul să răcnească asemeni unui leu, dar Cel care este Leul din tribul lui Iuda a învins. Domnul a făcut o atingere specială în acea seară în adunare: a vindecat, a chemat la mântuire și a dat bucurie tuturor. 
          Pe drumul înspre această localitate mă simțeam ca într-un film de groază. Era un cadru care nu-l voi uita vreodată. Pe marginea drumului abrupt și plin de gropi erau porci, oi, câini, care nu mai aveau o culoare albă, ci erau negricioși din cauza faptului că acolo este o zonă minieră. Ajuns în vârful unui deal, în partea stângă am încetinit mașina și ne-am uitat la mina care era la ceva distanță de drum, la pădurea care altădată era verde...în zilele acestea este defrișată și parcă plânge...
          Seara, înainte de a dormi am ieșit puțin afară să iau o gură de aer și am simțit cum Domnul vorbește prin lucruri blânde. Am simțit mirosul salcâmului care și-a deschis floarea și mi-am dat seama că Dumnezeu este acolo...Dumnezeu va domni peste cei care-L cheamă. Am întâlnit frați și surori care strigă necurmat înaintea Domnului, frați și surori care orice biserică ar dori să-i aibă pe lista de membrii..nu pentru a plăti zeciuiala, ci pentru a se bucura cu cei care se bucură, dar să și plângă cu cei care plâng.

Mătăsari
          La doar câțiva kilometri distanță, în seara următoare am ajuns la frații din Mătăsari. S-a simțit o diferență de aer, un alt statut, o altă dezvoltare, un al rang economic. Cu toate acestea, frații au fost foarte primitori și aici. Au fost plini de dragoste. Oameni care au dorința de a împlini întru totul ceea ce spune Scriptura. Domnul a binecuvântat această biserică. Am întâlnit tineri minunați, un păstor dedicat lucrării și am simțit că Cel care este în ei este Acela care a biruit moartea!

          Pe lângă toate aceste lucruri, diavolul nu s-a oprit în a pune piedici. Când să plecăm de la Negomir, mașina nu ne-a mai pornit. Până am ajuns acasă, am pornit mașina tot împinsă, dar am rămas întărit de faptul că atunci când lucrarea de pe ogorul Domnului se face cu putere, diavolul încearcă să pună piedici, dar nu-i reușește niciun plan.

Îndemn pentru tine, drag cititor: Mulți își doresc să ajungă în Africa sau în alte țări în care sunt misionari. Nu uita, dragule, de ”Africa de România”! Este nevoie de tine și aici! Fii parte a lucrării! Personal, este a treia oară când merg în lucrare în Oltenia și-ți spun că de fiecare dată Domnul pe lângă faptul că face bucurii celor pe care-i întâlnim acolo, modelează ceva în mine și Îl simt cum este tot mai aproape de mine.

A apărut!


          Gelu Boantă - Degetul lui Dumnezeu
(a apărut)

        Contact Gelu Boantă: Facebook
                

luni, 11 mai 2015

11.05.2015


Sursa: aici



Așa vorbește Domnul: Mă întorc cu îndurare către Ierusalim
Zaharia 1:16      

    

Mă întorc cu îndurarea Mea spre tine, 
Acel ce crezi că poate te-am uitat, 
Mă-ntorc cu pace iar căci inima din Mine, 
A fost înduplecată când lacrimi ai vărsat. 
Și te ridic acum cu mâna Mea de jos, 
Din starea ta zdrobită că prea te văd slăbit, 
Dar vreau să crezi mai mult ca-n jertfa lui Hristos, 
Tu înca ai valoare și încă ești iubit.

Îți doresc o săptămână înnoită cu îndurare!
Diana P.

vineri, 8 mai 2015

Nu te vinde pe gunoaie

Sursa: aici




Nu te vinde pe gunoaie
Abigaela Harii           
       




Nu te vinde pe gunoaie amăgit de lucruri sfinte 
Viața ta e mult mai scumpă decât ciorbele de linte 
Și nu-L vinde nici pe Domnul care te-a răscumparat 
Căci sângele Lui este prețul tău adevarat.

Unge-ți ochii, frate dragă,cu cereasca alifie
Căci de ei atârnă viața-ți și întreaga veșnicie 
Eva a privit într-una fructul neîngăduit
Și-a pierdut grădina sfânta a Edenului dorit

Dima predica Scriptura și mergea chiar și-n misiune 
Dar privea și la vitrina cu păcatele nebune.
Tot uitându-se un pic.... 
A pierdut coroana vieții pentru lucruri de nimic

Iar femeia elegantă, harnica lui Lot soție
Oare nu-i scăpase viața din Sodoma de urgie?
Dar in clipa cea nefastă ochii i-au privit înapoi
Și s-a prefăcut în sare înghetată într-un sloi

Iuda ... n-a vândut pe Domnul
Iuda s-a vândut pe sine, 
Și ispititorul vine cu arginții și la tine
Când îl vezi că dă târcoale 
Strigă tare, răspicat: 
AM FOST CUMPĂRAT DE ISUS -TÂRGUL ESTE ÎNCHEIAT.
Amin!

miercuri, 6 mai 2015

Și tu, și eu...

Sursa: aici


     Și tu, dar și eu...
                   ...și eu, dar și tu


          Privesc la faptul că au trecut sărbătorile. Acest interval de timp dintre Invierea Domnului Isus Hristos și data de astăzi arată faptul că s-a „scurs” orice gram de bunătate, de dragoste și de unitate a dispărut, lucru dovedit atunci când privesc în jurul meu. Oare doar de Crăciun va mai avea loc o încărcare de baterii spirituale? Daca răspunsul este da...cât va ține? Ca la români...o minune durează doar 3 zile, nu?
         
          Zilele acestea m-au frământat niște gânduri. Mergând pe stradă, relaționând cu oamenii mi-am pus diverse întrebări. Mi-am dat răspunsul la unele dintre ele, iar altele au rămas încă în mintea mea. Voi scrie unele dintre aceste întrebări și doresc ca fiecare să-și răspundă individual, după cum spune și titlul articolului: și eu, dar și tu.
          În preajma sărbătorilor, parcă mai mulți se opreau să întindă mâna spre săraci și mâna mea, dar și mâna ta. Acum? Mai este același avânt în a ajuta pe acei micuți?
          Ne-am obișnuit să primim doar binele din partea Domnului și parcă ne este greu să primim și răul. De ce nu vrem să-l primim? Nici eu, dar nici tu...
          Ne grăbim să ajungem primii la rând la casa de marcat. Oare tot așa ne grăbim să-L vedem și pe Judecător? Să-mi răspund eu, dar și tu...
          Pentru a scurta drumul, trecem prin iarba verde de prin parcuri, din fața blocului, de lângă case. Distrugem viața! Oare nu de multe ori, în loc să alegem drumul greu și-ngust o luăm pe lângă crezând că ajungem mai repede și totuși ne lungim drumul deoarece vedem că va trebui să ne facem din nou o reîntoarcere și va fi un nou ”de la-nceput”!? Răspunsul pentru mine îl am eu, iar pentru tine îl ai tu.
         
          Întrebările sunt multiple, unele pot fi chiar acuzatoare și ni le putem pune fiecare, dar am un sfat pentru fiecare: haideți să nu fie tot alții personaje principale în toate întrebările acuzatoare, ci să ne verificăm prima dată pe noi. Și încă un lucru: nu vorbiți cu oameni despre oameni, vorbiți cu oameni despre Dumnezeu, dar mai ales, cu Dumnezeu despre oameni. Rugați-vă pentru cei de lângă voi pentru că aceasta este plăcut înaintea Domnului!

          
          

luni, 4 mai 2015

04.05.2015




„Domnul Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi”
Deuteronom 4:31



Eu, Cel ce sunt a toate Creator,
Promit nicicând să nu te las
Căci Eu sunt bun și-ndurător
Și vegheator la orice pas.
Dar strigă-Mă mai cu credință,
Chiar dac-ar fi să strigi plângând
Și când lipsit ești de dorință,
Cere-Mi șoptit să-ți dau avânt.
Spune-Mi ce gânduri te slăbesc,
Spune-Mi de temere și vină
Și-apoi dă-Mi voie să lucrez
Ca veșnic să rămâi lumină.
            
Diana P. (Deva)