Ads 468x60px

marți, 3 noiembrie 2015

Adela Magda - tânăra care are inima și viața dedicată lucrării pentru „cei micuți”

Adela Magda



„Africa, vis împlinit!”
-Adela Magda-


   

               În articolele precedente și anume „Să o cunoaștem pe Adela Magda”, ambele părți au descris puțin persoana Adelei, tânăra care are dedicată inima lucrării pentru ”cei micuți”, cum îi numește Biblia pe cei aflați în nevoie. Nu a avut o viață ușoară și de multe ori a fost la un pas să renunțe la un lucru în favoarea altuia, dar nu a făcut niciun lucru fără să-L întrebe pe Dumnezeu înainte, iar astăzi este fiica Regelui care aleargă și dorește să fie o Evanghelie citită de toți oamenii. 

!Dacă nu ai citit articolele inițiale, le poți găsi în linkurile următoare: Partea 1 & Partea 2!

               Înainte de a începe să scriu experiența Adelei din Africa, doresc a vă transmite faptul că nu a fost ușor să ajungă acolo, piedici au fost la tot pasul. Chiar și banii care trebuiau pentru această lucrare i-a primit prin minune, deoarece nu își permitea să meargă, dar când Dumnezeu cheamă un om în lucrare (chiar și la marginea pământului), tot El este Acela care pregătește resursele (de multe ori folosindu-se de alți oameni care au fost binecuvântați).

       Cum a ajuns Africa să fie visul ei?
               După cum știm, ea nu a avut o copilărie extraordinară. Copilăria și-a petrecut-o în Satchinez (TM) și Dumnezeu a îngăduit ca în copilăria ei să nu aibe de multe ori pâine și dacă era, de multe ori era cu mucegai (încercau părinții să îl dea la o parte fără să vadă copiii însă...știm cu toții), dar fiind oameni gospodari, aveau animale în ogradă care le asigurau traiul într-un fel sau altul. 

Am învățat să fiu mult mai mulțumitoare pentru ce am, doar că uneori, când vedeam colegii de la școală, parcă și diavolul mă ataca și mă dorea să fiu nemulțumită, dar am făcut un legământ cu Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu în viața aceasta o sa ne ajuți să ne ridicăm ca și familie și dacă o să ne binecuvintezi, eu Îți promit că toată viața mea o să mă dedic oamenilor săraci!” 


               Și-au vândut casa pentru a-și construi alta în alt sat, fiind ajutați de o familie din America. A fost momentul în care viața a luat o altă întorsătură și Dumnezeu a început să binecuvinteze casa lor.  
Am știut că Africa este chemarea mea!
Noi am învățat în familie ca niciodată să nu ne plângem. Posteam și ne rugam cu întreaga familie și declaram faptul că noi credem că ajutorul va veni. Dumnezeu a rânduit oameni care nu ne cunoșteau și oameni pe care nu i-am cunoscut nici eu în viața mea să ne vină în ajutor deoarece Dumnezeu le-a vorbit să facă acest lucru.
               Adela nu a uitat niciodată de unde a plecat și mereu Dumnezeu îi șoptea să nu uite de trecutul ei, iar prin aceasta, El a pregătit-o ca atunci când va fi mare să o poată folosi în ajutorarea oamenilor săraci...de aici dorința pentru Africa.
               De fiecare dată, Ade și-a recunoscut starea înaintea Domnului și se ruga sincer să-I descopere care este voia Lui în viața ei pentru că știa că Dumnezeu are un plan cu ea și mai mult, nu a uitat de legământul pe care L-a făcut în copilărie. La începutul anului 2012 (a fost anul în care am cunoscut-o pe Adela) Dumnezeu i-a vorbit printr-un vis în toi de noapte în legătură cu Africa. 
Am știut că Africa este chemarea mea!
               În anul 2014, Adela a luat parte la o tabără misionară. După o perioadă în care simțea că Dumnezeu nu îi mai vorbea, în tabără s-a făcut o rugăciune în care s-au rugat unii pentru alții. În noaptea aceea, a avut un al doilea vis în care s-a văzut mergând cu avionul pe un alt continent și ajunsă acolo a început să descarce lăzi și să dea oamenilor săraci de acolo. Visul s-a terminat cu imaginea în care tatăl ei o întreabă în jurul unei mese de seară unde a fost toată ziua, iar ea i-a răspuns că a fost până în Africa. Dimineața a mărturisit colegelor de cameră cum Dumnezeu i-a vorbit.
               La cumpăna dintre ani, la biserică fiecare au făcut o juruință pentru anul 2015, iar Adela a spus că ea dorește să trăiască anul acesta doar prin credință. După aprox. o lună de zile, este sunată de un băiat dintr-un grup creștin să o întrebe dacă dorește să se înscrie pentru Africa. Ade a răspuns afirmativ, chiar dacă nu avea posibilitatea financiară. Nu știu cum o să facă, dar Dumnezeu îmi va da banii pentru Africa. După 2-3 luni mama Adelei este sunată de cineva tot din America și îi transmite acesteia că un înger al Domnului i-a făcut de cunoscut că are nevoie de niște bani. Nici această familie nu avea bani, dar s-au rugat pentru bani și în decursul unei săptămâni, cineva le-a bătut la ușa casei și le-a dat o sumă de bani. 
                După un timp, știa suma exactă care îi trebuia pentru Africa și a început să economisească și ea din puținul ei. Într-o zi, când avea examenul decisiv pentru a trece anul universitar, a intrat pe internet și a primit un mesaj de la un băiat care a misionat într-o altă țară. Acesta, seara, înainte de a adormi, a văzut în fața lui un înger care i-a spus că Adela are nevoie de rugăciune, dar pe care trebuie să o ajute și financiar (Adela nu-l cunoștea personal). A primit exact suma de care avea nevoie.
        
         Africa
               În cele din urmă a ajuns în Africa. 5 zile de călătorie și emoția creștea tot mai mult. Ajunsă în baza Kalahari New Hope, a fost repartizată într-o căsuță și a început activitățile voluntare, activități care le făceau toți voluntarii cu rândul. Pregătea mâncarea pentru copii și după ce îi spăla și îi îmbrăca, Ade și voluntarii mergeau împreună cu ei la școală. Adela a fost învățătoare la clasa 0. 
               Seara, se mergea la alte echipe de voluntariat. Băieții predicau, fetele se ocupau de copii sau făceau grupuri împreună cu femeile vorbind despre Dumnezeu. Joia la ora 16 se mergea pe un deal unde aveau timp de devoțional și de părtășie cu Dumnezeu
În luna în care am fost în Africa, Dumnezeu m-a ajutat să cresc foarte mult spiritual. Acolo e o lume diferită și acolo parcă Dumnezeu mi-a dat o palmă deoarece uneori, acasă, aveam tendința să mă compar cu cei care erau mai înstăriți decât mine. Dumnezeu m-a învățat că nu aceste lucruri sunt importante, ci importantă este comoara pe care o pregătesc pentru ceruri.
                Cu ani în urmă, oamenii de acolo erau vânători. Copiii, dar și ceilalți din Africa au nevoie să li se ofere dragoste. Copiii umblau cu aceleași haine murdare, unii aveau păduchi, alții ciuperci deoarece nu se spălau. Voluntarii din bază făceau copiilor vinerea sau sâmbăta baie. Primeau și lenjerie intimă, însă nu aveau destulă pentru a-i schimba de mai multe ori pe săptămână. Familia care se ocupă de cei de acolo (o familie din Suceava) au văzut la un moment dat că africanii au început să nu mai facă nimic, obișnuindu-se numai să primească. Așadar, familia din Suceava a dat de lucru fiecăruia și îi plătesc pentru munca depusă, iar cu banii primiți lunar cumpără alimente din bază (mălai, alune din care se face ulei). Acolo este o sărăcie cruntă!
               Într-o zi, la ei s-a prezentat un pastor de la câteva sute de km care le-a vorbit seara despre cât de importantă este unitatea în slujirea pe care Dumnezeu a încredințat-o omului. Acest păstor a simțit nevoia să se roage pentru care au ceva probleme. Slujitorul Domnului a venit împreună cu un băiat care atunci când era mic, peste el s-au făcut vrăji și în orice casă intra, se aprindea acoperișul și ardea casa respectivă. Înainte de a fi păstor, acest frate a fost polițist și și-a dat seama de faptul că băiatul este vrăjit. Acum, acest băiat, în urma rugăciunii, a fost eliberat și slujește împreună cu fostul polițist. În momentul în care Adela i-a întâlnit, acest băiat o întreabă câte luni mai stă în Africa, iar Ade i-a răspuns că în curând se va întoarce în țară pentru a-și continua școala, dar nu a spus ce școală face. În timpul rugăciunii, băiatul a avut următorul mesaj: Chiar dacă ești studentă la medicină și ți-ai făcut planuri cu viitorul tău, trebuie să gândești dacă nu cumva Dumnezeu te vrea un doctor misionar. Adela plângea și a fost întărită deoarece nu se știa că ea e studentă la medicină și a rămas tot mai întărită de faptul că Dumnezeu are un plan și va lucra într-un mod minunat.
               În ziua în care trebuia să plece spre România, mașina cu care au mers spre aeroport a făcut pană, fapt care a dus la pierderea zborului spre casă. În ziua următoare era un alt avion care pleca. În momentul în care trebuiau să plece, nu mai erau locuri la Economy Class și a trebuit să cumpere din nou un bilet întreg (700eur), pe care nu și-l permitea. După rugăciune, o fată a îmbărbătat-o și i-a zis că totul se va rezolva. Liderii de grup au avut ceva bani și i-au împrumutat. Adela știa că urmează începerea  facultății și nu putea să le ceară părințiilor acești bani. Știa că este așteptată pentru a da banii și îngăduită o perioadă de timp. Într-o zi este sunată de aceeași familie din America având pe inimă să-i trimită Adelei 700$.
               Adela a trebuit să renunțe la un lucru important, chiar la o persoană înainte de a pleca, dar Dumnezeu i-a promis că va primi pace atunci când va lua această decizie și așa a și fost.
               
Pentru mine cel mai imporant este Dumnezeu. El m-a făcut să înțeleg că trebuie să-L aleg mereu, chiar în favoarea persoanei iubite. Dumnezeu trebuie să fie prioritatea inimii tale.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu